Oboseala, supraantrenamentul

Oboseala. Supraantrenamentul

Oboseala si supraantrenamentul sunt doua stari patologice (boli) cu caracter specific, profesional, care se intalnesc la sportivi si sunt in legatura directa cu antrenamentele si anticiparea in competitii.

Oboseala

Se defineste ca o stare de disconfort fiziologic, exprimata printr-o multitudine de semne (simptome) si care se insoteste de scaderea randamentului sportiv. Deci ceea ce deosebeste oboseala fiziologica , normala(care apare in mod logic , dupa un efort psiho-fizic) de cea patologica la sportivi este scaderea randamentului sportiv! Din punct de vedere clinic se descriu doua forme: oboseala periferica (musculara) si oboseala centrala (neuro-psihica),
cauzele in prima forma fiind in special locale , de ordin metabolic iar in cea de-a doua forma , centrale , localizate in sistemul nervos central (stresul cu precadere). Ideal ar fi ca prin refacerea de dupa antrenamente si competitii sa preintampinam aparitia oboselii patologice dar in practica lucrurile nu decurg tocmai asa! De la o zi la alta se acumuleaza o oboseala reziduala (refacere incompleta) si cand se atinge un anumit prag limita apar manifestari de boala. Printre semnele care ne atrag atentia asupra oboselii se numara tulburarile de somn, de comportament si  unele semne locale (dureri musculare , contracturi musculare , picioare grele,etc.) sau generale (astenia psiho-fizica). Deci , o refacere corecta previne instalarea oboselii! Dintre testele de teren , care ne pot atrage atentia asupra instalarii oboselii mentionam : proba clino-ortostatica, masurarea pulsului in culcat si in picioare, care ne da relatii asupra sistemului nervos vegetativ – primul implicat in oboseala – evolutia curbei ponderale si a somnului si proba Donaggio- un test pe urina, care evidentiaza excesul de mucoproteine, markeri ai oboselii metabolice; (aceste ultime informatii se adreseaza cadrelor medico-sanitare, care asista jucatorii de tenis). Deci , regimul de viata sportiva si refacerea corecta previn oboseala patologica! Daca totusi aceasta se instaleaza vor urma masuri mai intense: interventii in procesul de antrenament si calendarul competitional, psihoterapia, etc.

Supraantrenamentul (nevroza sportivilor)

Este o boala severa , care intereseaza intreg organismul si care nu presupune neaparat un exces de efort psiho-fizic; in schimb presupune neaparat interventia intempestivaa sistemului neuropsihic; un stres major, o stare conflictuala , un puternic dezechilibru intre cerinte si posibilitatile de moment ale organismului.
Este forma cronica a oboselii patologice. Initial , cand inca randamentul sportiv este acceptabil (cu mari eforturi) sportivul prezinta tulburari de somn, comportament , o stare de astenie psihofizica (sportivii o exprima astfel: vreau dar nu pot!), scaderea in greutate nejustificata, irascibilitate, s.a. Cand boala se instaleaza evidentiem: scaderea randamentului psiho-fizic, reactii de tip hipoton la efort (de exemplu la efort maximal, tensiunea arteriala scade in loc sa creasca – semn sever de lipsa de reactivitate adecvata), modificari cardiovasculare, neuropsihice si neuromusculare, metabolice (cresterea eliminarii de calciu prin urina, acidoza metabolica), scaderea coordonarii neuromusculare si a reactivitatii, etc. Diagnosticul nu poate fi gresit! Sa semnalam faptul ca in zilele noastre acest diagnostic apare din ce in ce  mai rar , ocazional la jucatorii de tenis (explicatia consta in cresterea calitatii asistentei medico – sportive); daca se pune acest diagnostic este recomandat sa se actioneze astfel: scoaterea jucatorului de tenis din mediu, timp de 3-4 saptamani (trimiterea intr-o statiune subalpina, 600-800 m) si parcurgerea unei etape de odihna activa de reechilibrare generala, in care binenteles dispar si agentii stresori, care au declansat boala; apoi jucatorul isi reaia activitatea profesionala (scoala, facultate, serviciu) in paralel cu un program de intretinere psiho-fizica (nu tenis!); evaluarea medico – sportiva la trei luni (in aceste trei luni psihoterapia va fi pe primul plan) si daca tabloul clinic si semnele obiective sunt in limite fiziologice se permite reluarea pregatirii timp de o luna, progresiv, pana la 50% din potential; urmeaza o noua evaluare medico-sportiva dupa aceste 30 de zile si daca lucrurile evolueaza favorabil pe plan obiectiv se permit reluarea progresiva a antrenamentelor si competitiilor . O evolutie buna readuce pe jucator in plenitudinea fortelor psiho-fizice in circa 6 luni!
Nu grabiti , caci puteti face mai mult rau si chiar compromite cariera jucatorului.
In tot acest interval de timp fortificarea psihica (prin toate mijloacele cunoscute), fizica si metabolica (vitamine,minerale, aminoacizi, antioxidante, anabolizante fiziologice, nehormonale,s.a.) sunt absolut necesare!

Autor: Prof. Dr. Ioan Dragan