TENISUL SI COPIII

Rolul parintilor este deosebit de important si delicat deoarece excesele , gafele de orice fel, egoismul,aviditatea , pot sa duca la alterarea relatiilor parinte – copil sau la o ruptura , în ceea ce priveste activitatea sportiva.

Atitudinea parintilor :

îsi pierd o mare parte din obiectivitate atunci când copilul lor intra pe teren;
unii îsi judeca copilul prea sever , fiind mult prea critici , observând numai greselile si uitând sa extraga aspectele pozitive din jocul copilului;
altii  vad în copilul lor viitorul campion , caruia îi atribuie o serie de virtuti si nutresc în secret ambitii nemasurate.
a treia categorie o constituie parintii lucizi ,care pot sa joace un rol pozitiv în evolutia copilului.

Rolul de parinte :

Majoritatea parintilor sfârsesc prin a adopta un rol de pseudo-antrenor.
Urmarea fireasca – schimbarea relatiilor de familie , copilul se trezeste cu doi antrenori.
Necazul – parerile celui de la club si ale celui de acasa pot sa fie uneori divergente.
Apare neîncrederea – copilul nu mai stie pe cine sa creada. Copilul are nevoie de dvs. ca parinte si nu ca al doilea antrenor.Trebuie sa stiti sa apreciati reusitele copilului si sa fiti atenti la înfrângerile si nereusitele lui.Nu adaugati nimic la înfrângerile copilului.

Stiinta de a nu interveni:

Putini parinti recunosc ca intervin în activitatea copilului ;
Majoritatea exercita o presiune foarte mare asupra copilui.
Interventia începe înca de acasa , când parintii fac diferite recomandari care adauga o tensiune suplimentara celei pe care orice copil o are înaintea unui meci.
Copilul are nevoie de o stare de liniste , motiv pentru care trebuie evitata teama fata de rezultat.
Nici un meci nu e câstigat sau pierdut dinainte , nici un adversar nu trebuie subestimat sau supraapreciat , orice meci trebuie pregatit cu toata seriozitatea.
Odata copilul intrat pe teren , nu mai interveniti , el este cel care tine racheta si trebuie lasat sa joace asa cum considera sau cum poate.
Daca a facut greseli mari în timpul jocului , a comis erori tactice , a dat dovada de lipsa de concentrare , evitati sa abordati asemenea subiecte imediat dupa meci.
Sunt putini jucatori capabili sa reflecteze în mod lucid imediat dupa terminarea meciului , mai ales când jocul s-a încheiat cu o înfrângere.
A ramâne discret în timpul jocului este cea mai buna maniera de a va comporta , în plus nu riscati sa fiti certat sau chiar insultat de catre copil.
Sfaturile pe care i le dati copilului în timpul jocului sunt pe cât de  ilegale , pe atât de inutile:
Ilegale, deoarece regulamentul interzice acest lucru .
Inutile , deorece copilul trebuie sa învete sa rezolve singur dificultatile care apar.
Sunt  suficiente o simpla privire , un surâs , un gest discret care sa-l faca pe copil sa înteleaga ca sunteti alaturi de el.
Trebuie sa explicati copiilor ca nu veti putea asista la toate meciurile din cariera lor de sportivi.
Daca se întoarce de la un concurs unde a suferit o înfrângere neplacuta, copilul are nevoie mai degraba de cuvinte de încurajare decât de reprosuri.
A-l încuraja nu înseamna a-l lasa sa creada ca este mai tare decât în realitate.
Fiti obiectivi si nu va feriti sa spuneti lucrurilor pe nume atunci când este cazul.
Când  copilul revine, pretextând, dupa fiecare înfrângere, ca a pierdut din cauza vântului, a arbitrului sau ca adversarul a avut noroc, atunci înseamna ca aveti o problema.

El  trebuie sa accepte superioritatea adversarului fara sa caute tot felul de scuze pentru a explica esecul.
A învata din înfrângeri este o calitate a sportivilor adevarati .

Relatia cu antrenorul :

Daca metoda pe care o foloseste antrenorul va surprinde , discutati cu el pentru a-i cunoaste mai bine conceptia , dar nu va substituiti lui.
Daca considerati ca antrenorul nu este bun , gasiti altul.
Antrenorii se bazeaza pe experienta , parintii pe aspiratia spre rezultate cât mai rapide si mai spectaculoase.
În general , parintii atribuie progresele rapide ale copiilor calitatilor lor exceptionale .
În schimb , perioadele de regres ca si înfrângerile sunt puse , de cele mai multe ori , pe seama antrenorilor.
În concluzie , respectati deciziile antrenorului, discutati cu el pentru a-i cunoaste intentiile.

Priviti dincolo de victorii sau înfrângeri:

Daca  copilul dvs. întâlneste un adversar mai bine clasat , dar iesit din forma , nu va extaziati în caz de victorie.
În schimb , daca,  într-o zi mai proasta, reuseste, dupa ce a a fost condus o mare parte din meci , sa obtina victoria , puteti sa fiti multumit. A reusit sa depaseasca o situatie dificila, dând dovada de tarie psihica.

Învatati-l pe copil sa uite clasamentul:

Nu-l obisnuiti pe copil sa studieze prea mult clasamentul înainte de meci.
Este recomandat sa se gândeasca , înainte de orice altceva , sa câstige, indiferent de adversar.
În momentele importante ale unui meci , o asemenea stare de spirit este de multe ori determinanta.
În acest context, clasamentul este o consecinta a rezultatelor obtinute în concursuri si nu un scop in sine.

Concluzii :
Unii dintre parinti îsi împing copiii spre tenis din dorinta de a le oferi posibilitatea sa câstige multi bani. Îndrumati-va copiii spre terenul de tenis pentru a se dezvolta armonios , pentru a fi sanatosi sau pentru a avea o ocupatie placuta în afara scolii.
De multe ori parintii aleg în locul copiilor . Sarcina parintilor este sa gaseasca un antrenor pasionat si competent , cu care copilul sa se simta bine.
Ar fi bine ca parintii sa manifeste un spirit sportiv si sa accepte si înfrângerile copiilor.
E foarte important ca acasa sa nu se vorbeasca excesiv despre tenis.
Parintii sa ramâna parinti si sa nu se substituie antrenorului.

Autor: Prof. CURCA COSTEL