Obiective ale pregatirii psihice la vârsta de 8/9 -12/13 ani

La vârsta de 8/9 -12/13 ani tipul fundamental de activitate este învatarea-instruirea însa jocul îsi mentine un rol hotarâtor în dezvoltarea copilului. Pregatirea psihica trebuie sa urmareasca educarea, dezvoltarea însusirilor psihice care determina maximizarea capacitatii de performanta.
Directiile în care se actioneaza:
Pregatire psihomotrica
- schema corporala, echilibru static si dinamic, dexteritate digitala, manuala
- apreciere viteze, distante, directie, viteza de reactie, de executie, de repetitie
- coordonare vizual-manuala, intersegmentara, exersare mentala (în reprezentare)

Pregatire cognitiva (intelectuala)
- reprezentarea miscarii, reprezentari de transformare, anticipative
- dezvoltareamemoriei logice, voluntare, dezvoltarea memoriei actelor motrice
- concentrarea, distributivitatea, mobilitatea, stabilitatea atentiei
Atentia este educabila, iar la copiii de 8/9 -12/13 ani trebuie sa antrenam toate formele si toate calitatile atentiei. Se formeaza, de asemenea, atentia voluntara. Este important sa formam copilului deprinderi atentionale (deprinderea de a fi atent) si capacitatea de a se concentra pe sarcina, atât cât este necesar pentru rezolvarea optima a ei.
- decizie rapida, corecta în situatii variabile si stresante, gândire pozitiva si control al gândurilor negative
- imaginarea mentala a actiunilor, situatiilor, dezvoltarea imaginatiei reproductive si a imaginatiei creatoare, planificarea mentala
- întelegerea fenomenelor, vigilenta în asteptare, spirit de observatie
Pregatire afectiva
- stapânirea iritabilitatii, agresivitatii, agitatiei, a „iesirilor” afective
- amplificarea combativitatii (acolo unde este necesar), controlul reactiilor inadecvate, eliminarea temerilor
- rezistenta la situatii stresante în cadrul competitiei (desensibilizare)
- controlul emotiilor în situatii de succes si esec, în situatii neasteptate ori de suprasolicitare – dificultati de comunicare, dificultati fizice, psihice, blocaje.
Pregatire volitiva
- mobilizare în mod voluntar (fara a mai fi nevoie de stimulari externe), respectarea regulilor chiar daca sunt blocate unele placeri – efort de abtinere
- disponibilitate la efort în depasirea dificultatilor (subiective ? bariere psihice, oboseala senzoriala, mentala si obiective ? ambianta nefavorabila, adversari puternici) – efort de sutinere
- ambitia realizarii scopurilor, disciplina si ordine, perseverenta, curaj, fermitate
- independenta în conduite, spirit de initiativa
La nivelul personaliatii
- dezvoltarea caracterului, a unor trasaturi de caracter precum sârguinta, constiinciozitate, punctualitate, rabdare, autoexigenta
- formarea unei imagini de sine în conformitate cu realitatea psihocomportamentala  (evitarea subestimarilor dar si a supraestimarilor)
- învatarea unor metode prin care sa devina responsabil, sa se autoregleze
- dezvoltarea motivatiei de performanta (gustul performantei, angajament, aspiratie spre perfectiune), crearea unitatii dintre vorbe si fapte
- formarea de atitudini corecte fata de sine, de ceilalti, de viata (munca, activitate, societate)
Pregatire artistica
- convingerea ca actiunile motrice corecte sunt în acelasi timp si frumoase, apreciate de cei din jur
- cultivarea simtului estetic, al ordinii, curateniei si disciplinei
- convingerea ca o tinuta corecta, un echipament estetic si un comportament civilizat, sunt apreciate pozitiv

Recomandari pentru parinti
O problema esentiala este sa raspundeti nevoilor reale ale copilului si nu celor pe care considerati dv. ca le-ar avea.
Puterea familiei este foarte vizibila – familia influenteaza personalitatea, caracterul copiilor. Constructia personalitatii începe în familie, aici se conserva modele, valori. Nivelul cultural parental, natura autoritatii exercitate de fiecare parinte, distractiile accesibile copilului prin intermediul familiei, gradul de toleranta la stres al parintilor constituie aspecte de care depinde dezvoltarea psihica armonioasa.
Imaginea de sine se formeaza prin interiorizarea aprecierilor celorlalti. De aceea este foarte important ca persoanele semnificative pentru copil sa acorde atentie felului în care îl valorizeaza întrucât aprecierile lor au efecte de durata si profunzime. Pentru a avea un copil cu o stima de sine adecvata, e bine sa faceti afirmatii pozitive, sa îl laudati pentru ceea ce face bine. Încrederea pe care i-o acordati dv. i se va transmite, o va interioriza si se va transforma în încredere în sine si în fortele proprii. Criticile frecvente aduse copilului, ignorarea, ridiculizarea lui, compararea permanenta dintre frati, vor genera o stima de sine negativa. Efectele acesteia ? anxietate, scaderea performantelor: scolare, sportive, artistice etc.
Daca ceea ce faceti este bine, (daca influentele educative sunt bune), copilul este sanatos, echilibrat, este dechis catre comunicare, se integreaza bine social, este performant în activitate. Copiii creativi au parinti care le apreciaza performantele ti îi sustin, implicându-se intens în dezvoltarea talentelor, abilitatilor. Climatul ideal este unul relaxant, deschis exprimarii libere, care permite încurajarea, aprecierea pozitiva.
Daca ceea ce faceti nu este bine, printre primele semne sunt blocajele în comunicare (copilul nu mai doreste sa mai vorbeasca cu dv, nu mai are el initiativa în a va povesti ce i se întâmpla, cum îsi petrece ziua etc). Cuvântul ”NU” apare des ca raspuns la ceea ce îi spuneti, devine izolat, interiorizat, începe sa aiba din ce în ce mai putine activitati comune cu dv, apar starea de iritare, nervozitatea, anxietatea si teama etc. Alte semne pot fi perturbari ale somnului, scaderea în greutate, raceli sau alte boli usoare etc.
Baza autenticei comunicari o reprezinta legatura emotionala pozitiva reala dintre membrii familiei. Pentru aceasta este bine sa nu aduceti în preajma copilului grijile zilnice.
Copiii au ”marele talent” sa ne preia tensiunile psihice negative. Astfel, daca sunteti tensionati când intrati în comunicare cu ei, dv. va ”descarcati” aceste tensiuni si îi ”încarcati” pe ei (deoarece, ei sunt atasati emotional de dv, sunt deschisi); si, daca dv. ca urmare a experientei de viata aveti mecanismele de protectie fata de factorii nocivi din mediu formate, ei nu le au, deci sunt mult mai vulnerabili.
De aceea, în aceasta perioada de vârsta a copilului este bine sa va detensionati si eliberati de griji înainte de a intra în contact cu el. Când va mai creste – începând cu vârsta adolescentei – veti putea, într-o oarecare masura sa le discutati si sa le împartasiti cu el, dar acum este nevoie sa folositi toate metodele si tehnicile pentru a fi dv. sanatosi si într-o forma psihica buna, pentru a va putea sustine emotional copilul.
Când vorbiti cu copilul sa va si concentrati asupra lui, pentru ca el sa simta ca îi acordati atentie. Contactul vizual este esential. Sa formulati ceea ce doriti sa îi comunicati pe întelesul lui si sa va asigurati ca acesta si întelege ceea ce vreti sa-i spuneti. Parintii care explica copiilor motivele pentru care le cer sa îi asculte ajung, de obicei, sa aiba copii mai respectuosi si mai ascultatori.
O influenta educativa are efecte cu atât mai ample cu cât intervine la o vârsta mai mica.

Autor: psiholog Predoiu Radu-Andrei